Lacrima şi marea...

Timid se pierd amiezile
Eu caut, dragă cobzarule sub pleoape
Nici cerul nu răzbate-n vis
Eu sunt lumina ce-a închis
Un cerc şoptit, fără cuprins
Eu sunt blestemul unei nopţi de vară
Când te condamn la vis
Focul dragostei să te cuprindă!
Să te zbaţi în viaţă, fără-un rost
De ce? De ce mă vei atinge?
De ce îmi vei urzi noi drumuri?
Eu sunt aleasa dragostei divine
În ea mă voi aprinde, în ea voi retrăi
Ultimele clipe pe Sfânt pământ
Viu îmi e sărutul, vie-mi e suflarea
Lacrima şi marea... Doina şi rodul unei iubiri
În frumuseţea visului ei, luminate inimi iubitoare...
Puse pe pajisti, dincolo de sâmburi,
Dincolo de întunecată mişcare...
Visul meu devine al tău, cum visul tău a devenit al meu
Şi împreună ne-am călăuzit paşii spre o lume de necuprins.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!