Sonetul 146
Biet suflet din pământul păcătos,
Care înfrunți puterile rebele,
De ce te irosești și rabzi zelos
Pictându-ți inchisoarea-n acuarele?
De ce să cheltuiești necumpătat
Pe-acest palat ce viață lungă n-are,
Care de viermi va fi revendicat
Și-apoi mâncat, așa-i sfârșitul oare?
Ei bine, atunci profită de-al tău rob
Și o să vezi ca o să te răpună;
Pierzi vremea cu prostii, ca un neghiob;
Sporește tu, căci trupul e țărână.
Și vei învinge Moartea ce desparte;
Când Moartea-i moartă, nu mai este moarte.
sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre viermi
- poezii despre victorie
- poezii despre viață
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre sclavie
- poezii despre prostie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.