Mare portugheză
O, mare salină, apele tale-s sărate
Și de lacrimile Portugaliei! Atâtea mame-îndurerate
Au plâns, iar mareea ispitea pe fiecare marinar!
Câți feciori ți-au cerut clemență, dar în zadar!?
Câte fete-au murit fecioare, scrutând zarea-albastră,
Pentru ca tu să fii, o, mare, marea noastră!
A meritat? A meritat, cum merită orice-încercare
Atâta timp cât sufletul e îndrăzneț și mare.
Oricine trece dincolo de Capul Bojador
Trebuie s-accepte durerile nepăsător.
Domnul a-împânzit cu primejdii și-abisuri marea
Dar a făcut-o oglinda cerului, i-a-împrumutat culoarea.
poezie de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre Portugalia
- poezii despre virginitate
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre plâns
- poezii despre pericole
- poezii despre marină
- poezii despre durere
- poezii despre culori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.