Sonetul 140
Nu fi doar crudă, ci și înțeleaptă
Și nu-mi disprețui răbdarea mută;
Fiindcă tristețea mea abia așteaptă
Să spună-n vorbe jalea ei cea cruntă.
Aș vrea să te învăț să fii deșteaptă
Și să mă minți, chiar de nu simți iubire,
Că cei bolnavi, ce moartea o așteaptă
Vor să audă doar de lecuire.
Căci te-aș putea bârfi, Doamne ferește,
Înnebunit de-atâta disperare;
În lumea asta care se-nrăiește
Smintiții cred în gurile flecare.
De-aceea, ca să nu fii terfelită,
Privește drept când inima-ți palpită.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "Othello. Othello Moor of Venice" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi și următoarele:
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre învățătură
- poezii despre tristețe
- poezii despre moarte
- poezii despre minciună
- poezii despre iubire
- poezii despre inteligență
- poezii despre gură
- poezii despre bârfă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.