Viaţa ca o ţeapă

Prea multe întrebări fără răspuns
în cuget se adună nechemate –
adesea te întrebi cum au ajuns
de parcă-ar fi rănitele păcate
plecate din spitalul de nebuni
când doctorii adorm de oboseală
în paturile-ntinse pe tăciuni
de fete mari fugite de la şcoală.

Iar gândurile strânse la un loc
pe umbre reci de cruntă neuitare
ne bântuie cu întrebări de foc
venite fără veste pe-o cărate
cu dale-nguste trase-n keramit
de un pietrar cu studii doctorale
şi grad de colonel acoperit
dar neştiut de nimeni în spitale.

Avem, desigur, multe îndoieli,
în cugetele noastre dau năvală,
punând la cale alte rânduieli,
forjate de pietrar pe nicovală,
când treaba lui de ofiţer sever
prin curtea plină de ţigări fumate
îi aminteşte de un revolver
furat în urmă cu un an jumate.

Din când în când ajuge la raport
dar nu la cel de gardă în spitale
ci undeva pe un teren de sport
sau noaptea prin localuri epocale
de infiltraţi cu acte de actori
prin teatrele de opere postume,
iar câteodată simpli amatori
de bancuri nesărate şi de glume.

Tu te frămânţi, desigur, în zadar,
biet cetăţean cu drepturi garantate –
minciuni umflate vei primi în dar
sau chiar pumnale-nfipte pe la spate.
Vei face pân' la urmă tot ce-au zis,
ca să primeşti dorita împăcare –
din cel care erai cândva poscris
vei devei eroul cel mai mare...!

poezie de Corneliu Neagu din revista Confluenţe Literare, ediţia din 18.02.2021
Adăugat de ugalen
Votează! | Copiază!