Sonetul 100
Unde esti, Muză, cât timp a trecut
De când ai cam uitat să îmi vorbești?
Ai inspirat vreun cântec decăzut
Și teme depravate răspândești?
Vino înapoi și spală al tău păcat,
Ca să ridici din nou versul frumos;
Cântă-n urechea ce te-a respectat
Și dă puteri condeiului sfios.
Hai Muză, sus, privește-l pe iubit,
Că chipul lui de Timp nu e ridat;
Și-oricum declinul l-ar fi biruit
Bătându-și joc de tot ce Timpu-a luat.
Dă-i faimă mare celui ce mi-e drag
Să-nvingă coasa Timpului pribeag.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre vorbire
- poezii despre versuri
- poezii despre urechi
- poezii despre uitare
- poezii despre trecut
- poezii despre poezie
- poezii despre muzică
- poezii despre jocuri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.