Sonetul 54
Cât de frumoasă pare frumusețea
Când adevărul o împodobește
Și roza își sporește mult mândrețea
Când dulcea aromă-n ea sălășluiește.
Măceșul are floarea colorată
Ca roza cea plăcut mirositoare
De briza verii e poznaș mișcată,
Ce scoate spinii din ascunzătoare.
Dar ea e doar o simplă amăgire
Nu e curtată și se ofilește
Murind, nu are parte de mărire
Ca roza ce-n parfumul fin trăiește.
La fel și ție-ți va veni scadența,
Dar versul meu ți-a distilat esența.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frumusețe
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre vară
- poezii despre trandafiri
- poezii despre poezie
- poezii despre flori
- poezii despre culori
- poezii despre briză
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.