Farul

Pe mările hiperboreene, parcă fermecaţi de-un vrăjitor,
Ne-aplecam zilnic peste copastia navei, învăluiţi
De-aripa uşoară-a stropilor de apă-n zbor,
Admirând copacii care-alergau pe dantela coastei fericiţi.

Acele frumuseţi privite cândva-îndelung
S-au topit din mintea mea ca fulgii de zăpadă,
Dar prin spărturi de neguri la mine mai ajung
Turnul vrăjitorului şi-a porticului înaltă acoladă

Unde se ivea pentr-o secundă, albă şi intensă,
O fulguranţă prea magnifică pentru-a dura,
O imagine strălucitoare izbucnind din ceaţa densă,
Un vis spintecându-i somnului penumbra.

Nu ştiu numele minunii şi nici pe-al aşezării,
Nici ce-a notat căpitanul nostru-n jurnalul lui de bord
Pentru-a numi acea fugară năluca-a mării,
Fantomă trecătoare-n ceaţa brumărie de la nord;

Însă eu, la celălalt capăt al lumii, mă-înfior încă
Fermecată la amintirea-acelei licăriri venind din paradis,
A acelei săgeţi de foc care-n vâltoarea anilor, adâncă,
A-îmbrăcat veşmântul miraculos al unui vis.

poezie de Katharine Lee Bates, 1859-1929, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!