Conchid
Atâtea ierni am adunat
Încât voi deveni odată
Un simplu om,
Doar de zăpadă,
Din viață evadat.....
Copii râzând in jurul meu,
Mi-or pune ochii de cărbune
Fular la gât si nasturi verzi
Cu dorul largilor livezi
De mâine...
Si-așa privind la bradul mic
Care la geam s-a înălțat
Îl iau drept cupă de cristal
Glazat...
Într-un decor ce-i străveziu
Încerc să dau un interviu
Fără cinism in zi de post
Nu știu de este cu folos,
Dar vreau ca să conchid
Frumos....
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina Bonescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre ochi
- poezii despre iarnă
- poezii despre frumusețe
- poezii despre dor
- poezii despre devenire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.