şi nici măcar

şi nici măcar nu te-ai catacdisit
aşi vrea să-l ştiu, pe ăla inebunit
s-a luat de piept cu însă-şi veşnicia
şi cât de speriat fujeam de poezia
la propriu invocându-mi nebunia

Iar conştientul, uniform şi indecis
cerşea un strop solid de neconcis
vreau să rămân unicul bărbat
să curg ca o apă la vale in pat

şi-ntr-un zâmbet crispat
să fiu bărbat de bărbat
când tâmpă şi sublimă poezie
când oarbă şi posacă fantezie

să mă bag în găuri de şarpe sacadate
să mînc din hăuri turnate pe la spate
vreau un pisc de munte şi val vreau
din podoabă cu nimb focuri să beau

să respir un Cronos lent din greacă
când tâmpă şi sublimă, când oarbă şi posacă
şi dac-am să ating şi altă ţară oleacă
suflare în nimic instantaneu s-apleacă

şi raţiunea raţiunii în mereu
să fiu absolut poetul tău
tu de-a pururi postmodernistă
să mă stinji in agonie masochistă

poezie din Iurie Osoianu (14 octombrie 2020)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!