Laudă brumărie
Brumărel a trecut iute,
Alergând prin calendar,
Și-a venit de pe la munte
Veștejitul de Brumar.
Pe mașini, pe bănci, pe case
S-a depus o brumă groasă,
Deși zilele-s frumoase
Toamna este friguroasă.
Stau și beau o țuică fiartă
Cu reflexe aurii
Distilată fin, cu artă,
Doar din prune brumării.
Mintea în trecut colindă
Și-aș vrea tânăr să mai fiu,
Dar mă uit într-o oglindă
Și-mi văd părul brumăriu.
Fuge timpul cu tot zelul
Nu poți să îi pui hotar,
Căci am fost ca Brumărelul
Și acum sunt ca Brumar.
Și nu știu unde se duce,
Dar un lucru-i stabilit
Că sunt bun ca vinul dulce
Care încet s-a învechit.
poezie de Octavian Cocoș (26 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vin
- poezii despre toamnă
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre păr
- poezii despre munți
- poezii despre laudă
- poezii despre hărnicie
- poezii despre graniță
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.