Pace

Traseul imuabil parcurs de stele,
Valurile lovind în mal cu muzical tumult,
Arborii viguroşi care an de an
Se-întind spre cer din ce în ce mai mult,

Juvaierul luând formă-n în mină,
Zăpada care cade moale şi strălucitoare,
Cerul înalt în catifeaua nopţii,
Soarele care apune şi soarele care răsare –

Toate lucrurile naturale trăiesc şi se mişcă
Într-o firească şi senină, proprie împăcare;
Doar în viaţa noastră mereu dezordonată
Această pace e o absenţă mare.

Ea nu înseamnă tihnă, nici somn, nici moarte;
Ordinea şi mişcarea stau pururi treze
Pentru a-i îndeplini poruncile limpezi, ferme –
Sentinele lângă ea pe metereze.

Şi ceva de pe chipul ei viu, puternic,
Se modelează pe buzele credincioase
Când cer Celui Care susţine-întreaga lume,
"Îndură-Te, dăruieşte-ne Pacea Ta, Hristoase!"

poezie de Bessie Rayner Parkes, 1829 –1925, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!