Sonetul 8

Când muzică asculţi, de ce să te-ntristezi?
Plăcută-i armonia, stridenţa-i zbuciumare
De tot ce nu desfată, de ce să te-ataşezi
Şi să accepţi plictisul cu-aşa plăcere mare?
Şi dac-a ta ureche se simte agresată
De simfonia celor ce s-au căsătorit
Să ştii c-acele note te mustră deodată
Că tu acum cânţi solo în loc să fi iubit.
Priveşte cum o coardă şi soaţa ei de-o seamă
Vibrează împreună, într-un acord deplin
De parcă tatăl, pruncul şi-o fericită mamă
La unison îţi cântă cu glasul cristalin.

Şi-această melodie ce vorbă-n ea nu are
Îţi cântă doar un lucru: "Tu singur n-ai valoare".

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!