Prințesa din castel
Mă prosternez în fața poeziei,
Că nu-s din firea mea infatuat,
Și-aș vrea să-mi dau măsura măiestriei
Făcând un mic poem mai rafinat.
Să cânt în el iubirea-adevărată,
Cu patimă și multă elocință,
Iar mintea mea să fie inspirată,
Atât cât este-n viață cu putință.
Căci dragostea nu e o bagatelă
Acesta e un fapt indubitabil,
Ci o prințesă dintr-o citadelă
Ce se predă unui bărbat capabil.
Și poate o să credeți că-s patetic,
Că am o paradigmă învechită
Ori că demersul meu e pur estetic,
Însă eu știu ce înseamnă o iubită.
Dar totuși îmi e greu să spun în slove
Ce-ascund adânc în inimă și-n minte,
Pentru doi ochi ca două supernove
Mi-ar trebui o mie de cuvinte.
De aceea, cred c-ar fi cu mult mai bine,
Decât să stau să scriu așa-n neștire,
Să iau prințesa din castel cu mine
Și să mă pierd cu totul în iubire.
poezie de Octavian Cocoș (4 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre poezie
- poezii despre viață
- poezii despre supernove
- poezii despre oratorie
- poezii despre inimă
- poezii despre estetică
- poezii despre cuvinte
- poezii despre castele
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.