Fuga lebedelor
Pământul cântă-n pașii noștri proaspeți,
Tremură în văzduh învierea,
Mâinile ți s-au făcut mai mici, mai înguste
Și unghiile mai viorii.
Cu steme voievodale pe frunte
Melcii suie în crengile livezii.
S-au furișat spre munți, spre munte,
Lebedele zăpezii.
poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Alb (1937)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre munți
- poezii despre lebede
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vioară
- poezii despre stemă
- poezii despre mâini
- poezii despre crengi
- poezii despre Pământ
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.