Imn pentru tineretul condamnat
Ce clopote bat pentru oamenii care mor ca niște vite?
Doar monstruoasa furie-a armelor scuipând moarte.
Doar lătrăturile mitralierelor, cadențate și rapide,
Pot însoți rugăciunile lor grăbite, disperate.
Pentru ei nu mai există jigniri; nici rugăciuni, nici sunet de clopot;
Nici voci care să-i plângă mai puțin corul venit din fortărețe,
Fiorul, corul dement al gemetelor făcute de obuze peste tot;
Și trompetele mânându-i spre cețuri încercănate de tristețe.
Ce lumânări pot fi aprinse pentru-a fi izbăviți de-acest ceas?
O, nu, nu în mâinile băieților, ci în ochii lor
Vor străluci ultimele scântei de bun rămas.
Paloarea pe fruntea fetelor va fi giulgiul lor mângâietor.
Flori, tandrețea unor minți înțelegătoare,
Amurgul, o coborâre de jaluzele-n zilele cu soare.
***Locotenentul Wifrid Owen a căzut în luptă pe 4 noiembrie 1918, în timpul traversării Canalului Sambre-Oise exact cu o săptămână înainte de semnarea armistițiului care încheia primul război mondial.
poezie de Wilfred Owen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre moarte
- poezii despre zile
- poezii despre voce
- poezii despre viteză
- poezii despre trompetă
- poezii despre tristețe
- poezii despre săptămâni
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.