Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cerul

De îmi e greu, de îmi e ușor,
Mă îndrept cu ochii sus la cer,
Un mesaj de acolo, din azur,
De la acei îngeri nevăzuți,
Am primit mai deunăzi
Că mi-s prieteni, păzitori
În viața ce o duc, aici pe pământ.

Când o rugă eu înalț, rostesc,
Mâinile le-mpreunez și îngenunchez,
Capul îl ridic spre cer și multumesc,
Celor ce au darul ruga de a o asculta
Și ale lor semne subtile de le primesc
Eu să le pot înțelege și să le tălmăcesc.

Cerul legământ cu pământul a făcut,
În frăție s-au născut și dăinuie de la început,
Prin legi universale, nescrise, dar a lor valoare
Este de necontestat și de urmat neîncetat.

Dimineața –n zori de zi mă scald
În lumini de-o beteală argintie,
Un spectru larg mai apoi izvorăște,
Din podoabă galbenă ce strălucește
Și un talisman se dovedește a fi
Pentru tot ce-n lume este creator și viu,
Fără de care nici noi, oamenii, nu am fi.

Pe piedestal soarele se ridică sus, trufaș,
Ca un stindard triumfător, biruitor
Ce cucerește o eternă redută
Și strălucirea lui de veșnică stea,
Ne energizează acum, mereu și pururea.

De zăduf, vara, adesea cerul de safir,
Dintr-odat se-aburește și umbrele se sting
Și nori albi, pufoși se adună-n mare grabă,
La un sfat de taină și câteodat anunță alarmant,
Că vine ploaia și lacrimi calde slobozesc
Peste tot, iar natura și oamenii zâmbesc.

Universul distinse salutări trimite
Și semne multe ce-și au a lor sorginte-n
Jocul lor, al contrastelor și al echilibrelor,
La coada muntelui, după o creastă,
Din două surse de apă, se adapă
Un curcubeu în straie viu colorate,
Semn vrea să ne dea că ploaia va înceta.

Mai apoi, pe cer, storul bozafer se trage
Și natura îi o mireasă cu năframa trasă pe față
Și o trenă spumoasă din fulgi de nea,
Pân ce norii se destramă și fac loc
Razelor calde ce topesc omătul pe loc.

Cerul găzduiește-n romantica noapte,
Scânteierea lunii tandre și a salbei de astre
A lui feerie în sclipiri de licurici
Inspiră până și pe acei oameni mai triști
Și viața devine o poveste de vis.

Spre cer ne înălțăm în cel din urmă drum
Și devenim partași din umbră pentru cei
Ce pe pământ rămân, ca viața să și-o ducă,
Cât le este dat prin a Lui poruncă.

poezie de (2 noiembrie 2020)
Adăugat de Georgeta GaneaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Votează! | Copiază!

Distribuie

 

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.

Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.


Comentariu

Numele (obligatoriu)

Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)

Dacă ai cont în Forum, este valabil și pentru comentarii sau alte facilități. Autentificare »

Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat și să se refere la subiectul citatului, altfel va fi șters. Pentru mai multe informații despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiți Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Discuții similare în Forum

Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook