Eu, Lucian Blaga...
Pașii mei
au amprentat lutul
pentru posteritate.
Mi-e dor
de filele în care înfloreau veșnicii.
Viața îmi este acolo.
Citiți-o!
V-am lăsat moștenire craniul.
Gândirea lui a construit miracolul,
a răspândit dorințe sub picioarele voastre.
Când treceam izvoarele tăceau.
Tăceau pentru voi
și apoi izvorau "sub picioarele mele de stâncă".
Pășiți încet!
N-aș vrea să-mi mișcați trupul.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre stânci
- poezii despre picioare
- poezii despre moștenire
- poezii despre lut
- poezii despre gânduri
- poezii despre dorințe
- poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.