Gânduri de ziua mamei

Trecut-au anii iute ca un fum
Şi-au luat cu ei copilăria mea,
Când te priveam, simţind al tău parfum,
Şi frumuseţea ta mă copleşea.

Îţi mai aduci aminte cum râdeam,
Cum mă legai la pantofiori în prag
Şi-apoi spre grădiniţă o porneam
Şi mă priveai tot timpul cu mult drag?

Cum mă duceai la şcoală de mânuţă,
Cărându-mi neîncetat acel ghiozdan,
Şi mă-ngrijeai precum o albinuţă
Zi după zi şi-n fiecare an?

Eu n-am uitat candoarea ta de zână
Şi faptul că am fost nedespărţiţi,
Am străbătut o viaţă împreună
Am fost şi trişti, am fost şi fericiţi.

M-ai învăţat puhoi de lucruri bune
Şi cu atâta forţă m-ai iubit,
Încât ai ars de dor şi pasiune
Şi ca o lumânare te-ai topit.

Povara ta m-apasă şi pe mine,
Căci vârsta ta e ca un bolovan,
Dar este rândul meu să stau cu tine,
Zi după zi şi-n fiecare an.

Tu nu mai eşti acum ca o mireasă
Eu nu mai sunt acel copil micuţ,
Dar vei rămâne zâna mea frumoasă,
Iar eu voi fi mereu al tău puiuţ.

poezie de Octavian Cocoş (26 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Votează! | Copiază!