Eu și câteva ierni pictate ✍
Câteva ierni pictate cu dragoste,
câteva ierni de sentimente frapante.
Fire nostalgică, empatică și caldă
visătoare incurabilă totodată.
Mă uit la fluturi, flori și stele
Care-i diferența dintre ele?
Tăcerea mea vorbește...
Acum, de un dor nemărginit.
Ah, copilărie floarea mea de dor,
unde te-ai ascuns? În care colțișor?
Unde-i copilul de altădată?
Pur ca un bob de rouă, ca o floare îmbujorată
cu praf de stele presărată...
Dau buruienile pline cu otravă de-o parte,
te caut cu auzul, cu vederea, ostenită de puteri
n-am dat de tine nicăieri.
Dar, aud un murmurat,
vântul îmi șoptește tainic:
"Copilul pe care-l cauți nu e pierdut,
este adânc în sufletul tău ascuns!"
Jocurile, poveștile cum au trecut,
De n-am știut și nu am priceput?
Acum tac și cu regret constat
că am găsit ce nu trebuia căutat.....
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre copilărie
- poezii despre vânt
- poezii despre vorbire
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre rouă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.