Dincolo de turnul meu

natura se îmbracă în culorile verzi
şi aurii ale primăverii
dealurile şi văile răsună
de mugetul vitelor mânate
spre capitală pentru a fi sacrificate
zac în temniţa mea de un an
prin fereastra cu zăbrele
se simte aerul cald şi dulce
dar în încăperea mea persistă
izul de stătut
paiele ar trebui schimbate
noaptea sunt vizitat de şoareci
se tem de mine
dar vin pentru că le poruncesc
râul cunoaşterii trece prin mine
caut cu râvnă şi nu pot
găsi ceea ce caut
frunzele vin murmuitoare
să-mi citească
cu glas tare alintat
gândurile se transformă în melodii
vântul răscoleşte în vatră
cenuşa demult răcită
mulţi vin să mă viziteze
stând dincolo de uşă
încercând să evalueze starea sufletului meu nemuritor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!