Zorii se agață
de perna udă cu-un miros
greu de moarte care-și culege
morții împinși de aripi mari
albe de neodihnă păcătoasă
aerul sfâșie în bucăți sâni
lăptoși sărutați de guri știrbe
de moși strămoși comuni
cu ochi de plumb peste pajiști întinse
privind înotătorul mort șiroind
pe pieptul lățos mirosind
a celule saturate închise în burta
unei balene descompuse
de la cap la coadă
zac zorii peste gardul
unui cimitir pe care s-au uscat
broaștele ieșite din lac
asemenea unor mâini stafidite
o regina nopții se înclină
în fața unui pantof jerpelit
săgetată de razele unui soare
chior de mister
orbecăind de nesomnul greu
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre înot
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre sărut
- poezii despre sâni
- poezii despre plumb
- poezii despre noapte
- poezii despre neodihnă
- poezii despre mâini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.