Trenul vieții
(poezie dedicată poetului Constantin Triță)
Tu, poet in nemurire,
Lasă-mi unda de iubire
Pentru tot ce e frumos
Pentru versul tău duios.
Ai scris despre nopți cu stele
Prinse-n șiruri de mărgele
Despre merii albi in floare
Despre veri dogoritoare
Despre toamnele cu struguri
Primăverile cu muguri.
Ai plecat si-n urmă lași
Lanuri largi pline cu maci
Casa, curtea, trandafirii
Si-ai plecat in legea firii
Prea devreme, prea departe,
Cerul astăzi ne desparte...
Tu, poet, prieten drag,
Veneam deseori in prag
Si iubita ta zâmbea,
Cu ochi verzi, muză ți-era
Cât aș vrea să scoți din nou
Trenul vieții din depou.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre verde
- poezii despre vară
- poezii despre trenuri
- poezii despre trandafiri
- poezii despre toamnă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.