Viol
poteca îngustă pe care intempestiv te trezești
(de fapt, nu se știe nici acum dacă nu tu o cauți cu lumânarea)
baricadată din toate părțile de crengi groase cu întuneric
purtând în sacoșe biodegradabile biscuiți cu cremă autan 4 înghețate dezghețate
pescărușul dând miezul-nopții printr-o sperietură de aripi
neamul păsărilor albe prevăzute pentru supraviețuire
cu ochi ucigași și ciocuri pietroase
bucuria stranie dragostea mea devenită dependență
de toate vietățile astea nici măcar bănuite
făcând compoziția intrinsecă a întunericului
familia microscopică!
brațele goale ale arțarilor și ce-or mai fi pe care
dintr-un instinct le îmbraci noaptea cu rochiile personale
(ai grijă să lași măcar o miime din parfumul tău de magnolii. din istoria ta)
te lovești mai apoi frântă de uitare
de gulere și de mâneci de cordoanele desfrânate
de tine!
cea luată de Acasă risipită în largul lumilor
rememorezi omul-negru de la miezul nopții... jocurile copilăriei
antreul în care pe un perete atârnase ingrat mercurul unui termometru
până la venirea lui inelată înspre tine
moartea
pe care într-un fel o așteptaseși
dintr-o curiozitate
din prea marea neîncredere
că oricând poți fi și altfel
ziua-n-amiaza mare
zgomotoasă nevrotică normală
lumina rea dezvelind ascunzișul mușuroiului afectiv
tu însăți arătându-te lumii
suportând consecințele dezvelirii
speriindu-te de tine
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre uitare
- poezii despre supraviețuire
- poezii despre sperieturi
- poezii despre rochii
- poezii despre păsări
- poezii despre neîncredere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.