Plec și te las
O să plec și-o să te las,
Deși inima mi-e grea;
Vreau să-mi iau doar bun rămas
Și să merg pe calea mea.
Nu-mi cere să mă opresc
Ăsta e destinul meu,
Nu e chip să-l ocolesc,
Că mi-e dat de Dumnezeu.
La ce bun să mă mai cerți,
Să mai plângi, să mai suspini?
Știu că nu o să mă ierți
Și-o să fim ca doi străini.
Însă până când vom fi
Tu bătrână, eu bătrân,
Chiar de nu ne vom vorbi
Amintirile rămân.
Și poate într-o altă viață
Ce cu mine-ai s-o petreci
Îmi vei spune verde-n față
Că e rândul tău să pleci.
poezie de Octavian Cocoș (8 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre reîncarnare
- poezii despre religie
- poezii despre plâns
- poezii despre inimă
- poezii despre iertare
- poezii despre amintiri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.