Ursita

Într-o zi cu ger muşcând sălbatic,
Maica m-a născut pe la chindie...
Într-un dans frenetic, acrobatic,
Fulgi de nea se aşterneau pe glie...

Din şopronul cu trifoi şi paie
Taica a intrat, ca o stafie,
Meşterise-n pripă o copaie,
Leagăn, pruncului născut, să-i fie...

Şi-a venit ursita, lângă mine, -
O priveam uimit, ca pe-o mireasă,
Nu ştiam de-i rău sau de-o fi bine,
Dar era teribil de frumoasă...

"Te-nveşmânt cu darurile toate
Şi vei fi un prinţ în poezie,
Îţi dau glorie pe cât se poate, -
Dar, iubirea, leagăn n-o să-ţi fie..."

Dispărând apoi, ca o părere,
Am gustat din bune şi din rele,
Mângâieri şi ură şi durere,
Dar nu m-am lăsat robit de ele...

Am doinit şi-am şlefuit cuvântul,
Darnic, dându-i irizări de aştri,
Colindând în lung şi-n lat Pământul,
Odihnind prin grote, ca sihaştri...

Mi-au fost visele, chemări rebele,
Urcând piscuri, încă neatinse,
Dar, dorind să pot zbura spre stele,
Visul iluzoriu mi se frânse...

Citadelă-am vrut să-nalţ iubirii, -
Mi-a zburat dorinţa prea departe,
Şi simt astăzi, gustul amăgirii,
Căci iubirile mi-au fost deşarte...

Citadela mea e răvăşită,
Cărămizile se spulberară,
Şi par, astăzi, umbră rătăcită,
Într-o sobră şi pustie gară...

poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!