Regresie progresivă
Ca semn că viața este grea,
Ducând atâtea griji în spate,
Acum, pensionar, aș vrea
Să fac, din nou, o facultate.
Cum, prin destin, se schimbă toate
Și-n gând apare curcubeul,
Acuma, după facultate,
Aș vrea să fac, normal, liceul.
A progresat modernul ev,
Dar multe sunt de mântuială,
Și-aș vrea să fiu, din nou, elev,
La școala zis gimnazială.
Târziu detot am înțeles
Că legea lumii este teama
Și, copleșit de-atâta stres,
M-aș vrea, pe veci, la piept, la mama.
Dar mama nu-i, s-a dus și basta,
Acolo unde nu-i lumină
Și, cum mă ceartă-ades, nevasta,
La piept, mă ține... o vecină!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre școală
- poezii despre viață
- poezii despre vecini
- poezii despre stres
- poezii despre soție
- poezii despre schimbare
- poezii despre pensie
- poezii despre mamă
- poezii despre lumină
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.