Vara s-a dus

Am lăsat în urmă vara,
Toamna mi-a ieşit în cale,
Iar şi-a-ncreţit fruntea, ţara:
Ploi de crize vin, rafale!

Câmpu-i trist şi secerat,
Oamenii se-ascund prin case,
Plânge cerul, aritmat,
Peste frunzele rămase.

Sufletele ni se-nchid
Ca o pleoapă obosită,
Între noi creşte un zid...
Gândurile trec prin sită.

Melcii sunt acum stăpâni,
Scot coarne impertinente,
Nici tineri şi nici bătrâni,
Dar lipsiţi de sentimente.

Ciori ce proferează-n cor
Cântecul, ce-l ştiu de-o viaţă,
În urma cocorilor,
Pe-ntreg cerul se răsfaţă!

Poezia-nfrigurată,
Tremură în inimi frânte
Vis tinzând pre niciodată,
Pregătit iarna să-nfrunte!

Nu-mi lua Doamne, speranţa,
Gheaţa să nu se aştearnă,
Mai acordă-mi cutezanţa
Să mai pot învinge-o iarnă!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!