Trăim făr-a simți țara de sub noi
Trăim făr-a simți țara de sub noi, din substanța ei extrași.
Cuvintele noastre nu se-aud dincolo de zece pași,
Dar când, rareori, se-aud câteva șoapte, ele conțin,
Aluzii fricoase despre omul de sus, de pe muntele Kremlin.
Degetele lui sunt grase ca niște viermi,
Iar vorbele bolovani, ochii încruntați și fermi.
Carcalacul mustății lui se zguduie mereu de râs,
Iar cizmele militare strălucesc, atât de lustruite îs.
În juru-i se-învârte-o gașcă de șefuleți cu gât uscat,
Pe care-i sperie și-i manipulează neîncetat:
Ei miaună, sâsâie sau scâncesc morți de frică,
Dar numai el lovește, vomită și cu degetul indică.
Fierar, forjează decretele-potcoavă după propriul plac,
Lovind pe unii-n gură, pe alții între ochi sau în stomac.
Pentru el fiecare execuție e-o prăjitură bună,-o bere,
Care-întreține-n pieptul larg de Osetin setea de putere.
poezie de Osip Mandelștam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frică
- poezii despre degete
- poezii despre țări
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre viermi
- poezii despre viață
- poezii despre sperieturi
- poezii despre râs
- poezii despre pisici
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.