Când iubirea cuvântă
Au trecut multe veri, multe ierni au apus
Și de-au fost să mai fie primăveri am sedus,
Am chemat cărturari să ne scrie-un roman,
Peste ani să ne fie cel mai dulce alean.
Frontiere-am topit când de-un zid ne-am lovit,
Din genuni ne-am trezit și furtuni am oprit,
Între nori plumburii lumânări am aprins,
Și de-am plâns și de-am râs niciodată n-au stins.
Doar un singur palton pentru doi am croit,
Să ne țină de cald când de ger am albit,
Braț la braț ne-am unit într-un "Nod gordian",
Sentimente-am cioplit dintr-o șa de pian.
De-aș întoarce ruleta ochii tăi mi-ar fura
O candidă privire și-n trăsură-aș urca,
Să ating Everestul pasiunii din noi
Când iubirea cuvântă, de păcat suntem goi.
Fir întins ne-am dorit-o, dar e viață, nu-i cer,
E și sare și miere, e și bob de piper,
Cuceriți de chimia plăsmuită rotund
Am trăit alintați într-un patos profund.
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre vară
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre seducție
- poezii despre râs
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre primăvară
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.