Suie Clipa în miraj

Te iubesc şi iar mă-ndrept,
unde inima-mi şopteşte.
Mângâi fluturii din piept;
viaţa, încă mă trezeşte!
Luna mi-este credincioasă,
haruri îţi încondeiez,
Când pe bolta mea duioasă,
gând cu gând încă visez.
Desfac stele, norii plasă,
şevaletul... Şi pictez.

Chipul tău, undă curată,
'n care pescăruşi plutesc,
Taină-a perlei prelucrată,
în canatu-mi sufletesc,
Mă seduce şi mă cheamă
să-ţi fac ţărmul cât mai lin;
Umerilor, mi-eşti năframă;
gleznelor - nisipul fin.
Şi întreaga dioramă-mi dă, emoţii! De preaplin.

Te iubesc! Doar ţie-ţi scriu
când mă simt ca o vioară
Sunet fac din focul viu,
de cu zori şi până-n seară.
Tulbur norii cu oftatul,
de la nord mai către sud,
Curcubeul mi-este psaltul,
când în arc de cer te-aud.
Dau la schimb întreg Înaltul,
doar s-ating, sufletu-ţi nud.

Pe-nspumatele maree,
oscilând şi gravitând,
Cum te-aş scrie epopee
zile, nopţi şi ani la rând!
Vin pe franjuri de zefir,
vin cu fluturii de-a valma,
Aripile când răsfir,
valuri scrie-mi! Să-mi dau seama.
Ţese-mi marea, fir cu fir,
limpezind cu dor marama!

Te iubesc ca pe-un poem
lin, marin şi plin de soare
Cât din doi unul suntem
val în vers, din vers culoare.
Îmi simt sufletul maree,
suie Clipa în miraj,
Şi-n culori de azalee,
toată ţi-aş rămâne gaj.
Neştirbind Calea Lactee,
scriu cu fluturii'n, sevraj.

Luna-mi este confidentă,
haruri când încondeiez,
Şi în starea mea patentă,
vin cu marea. S-o semnezi!

(17.05.2017)

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Votează! | Copiază!