Nihil sine Deo

Cu mâna să te-închini
Cu gura să dezbini
Să faci fapte cu toaca
Dar să nu vezi că-n troaca
În care-i vrei pe toţi
Nu poţi să bagi, să scoţi,
După "bun" placul tău
Ce nu vrea Dumnezeu!

Acatiste de dai
Să crezi în duh şi-n rai
Că geaba te închini
La oameni arlechini.
Unde nici slava nu-i
Credinţa, pusă-n cui,
Cuvânt ţi-a ruginit
În gândul rău dospit.

Să te prefaci mieros
De-ai suflet oneros
Ţi-e ţie de folos
Dar nu eşti credincios.
Aşa cum vorbe dulci
N-ai cum să-împarţi în pungi
Să-ndestulezi de harţi
Doar joia după marţi.

Când candelă aprinzi
Lumină să perinzi.
Şi tihna, pacea ta, Împarte-o şi-altcuiva
Fără s-aştepţi nimic,
Nu-ţi fă sufletul mic.
Degeaba vrei să pari,
Cu muritori vulgari!

Învaţă să fii Om!
Mai bine unui pom
Divulgă când ţi-e greu
Nu unui fariseu.
Că-i plop, că-i nuc sau tei
Tu liniştea să-ţi iei
Din rădăcini ca stânci
Statornice şi-adânci.

Probabil maica ta
Crescut-a altceva
Şi-ţi zic să-ţi aminteşti,
Fără să te sminteşti,
Maternul ei lirism
Sec de fariseism
Curat cum se-nchina,
Icoană- maica ta.

Prea greu s-o moşteneşti?
Prea trudnic să-mplineşti?
Nimicul poleit
Demască-un ipocrit!
Aşa că fă, cumva,
De nu te întina!
Ia-ţi hrana din scripturi
Căciula să nu-ţi furi!

19.08.2020

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Votează! | Copiază!