Carul de foc
Tu cum ai reușit să-ndupleci focul
Să fulgere-mbrăcat într-un cuvânt,
Prorociri ce-aveau să-și afle locul
În inimi rătăcite pe pământ?
De ce cuvântul tău aprinde semeni,
Arzând cu ei și gândul necurat?
Se poate, oare, Logosul să-l semeni
Și-n jarul lui să fii purificat?
Înmărmurit de tainica-ți putere,
Cu verbu-nvăpăiat numai de har,
Încerc și eu a-l semăna-n tăcere,
Să încolțească-ntr-un poem de jar.
Iar dacă versul meu va fi să fie
De cer șoptit, să am mai mult noroc,
Ca tine-ales de Cer, Sfinte Ilie,
Poate mă iei în carul tău de foc!
poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre foc
- poezii despre cuvinte
- poezii despre versuri
- poezii despre tăcere
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre noroc
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.