An mort
Casa veche cu coloane albe,
Parcul si mai vechi ca ea;
Cerul vanat peste care salbe
Pier cocorii-n seara grea.
Nucii negri, pajistea desarta
Si pustie, ca si parc si nuci,
Amintirea care-mi bate-n poarta
Lung, in sufletul de tuci.
Miros jilav de trecut si ploaie
Si mai putred si mai stins
Calendarul vested ce-n odaie
Starvul timpului l-a strans.
poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre parcuri
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre seară
- poezii despre ploaie
- poezii despre negru
- poezii despre moarte
- poezii despre calendar
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.