* * *

e la fel, o seară de vară
o seară din mijloc de an,
e cerul senin şi linişte-afară
răsună în noapte incet un pian.

tot mă mai plimb pe strada pustie,
cerdacuri prea pline de flori,
mă-ntorc in trecuturi si iarasi ma-mbie
în clipa iubirii, ma prind iar fiori.

trecători de departe se-aud doar in soapta
o mierla-mi ingana privirea, cantand,
mi-amintesc de sarutul de prima data
si de-mbratisarea prea stransa, arzand.

aproape ca-mi las privirea sa zburde
prin asfintitul deja prea tarziu,
ma-ntorc in trecuturi, imi par prea absurde
caci toate-s acum cu glasul lor viu.

şi mierla in zboru-i duce in triluri
acorduri de clape si tace deodat,
e strada pustie cu mii de-asfinturi
ca-n seara de vara de altadat.

roşesc prea timid, la ochii privindu-mi
murmurul buzelor pierdute-n ecou,
sclipirea e-aceeasi, intaia din ganduri
si pasul grabesc sa-mi ramana din nou.

un do mă trezeste prea dur si sarcastic
orchestra albastra in frac de lumini,
în seara tacuta cu chip enigmatic
pe-o coarda atinsa de doi ochi straini.

şi-i zbucium pe coarde, arpegii in umbre
un vals, o sonata pe strada,,, si eu.
căldura de foc din palmele-i blânde
în noapte le simt de-atuncea mereu.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!