Stare covidiană
De-o vreme
toate drumurile mă cară în spate
statul pe loc parcă-mi contemplă
mersul pe jumătate...
botez un cer peste viața mea
în fiecare vis...
și strig ca nebuna:
"nu-mi ajunge o viață
să iubesc un singur om''
aș fi obraznică
dacă aș mai cere una?
mă uit la cerul sub care trândăvim
pentru când vom fi liberi, mi-e teamă...
iubirea să nu bată pasul pe loc când ne iubim...
poezie de Daniela Pârvu Dorin (17 aprilie 2020)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre visare
- poezii despre obrăznicie
- poezii despre libertate
- poezii despre lene
- poezii despre frică
- poezii despre botez
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.