Faguri în zumzet
Tot ce am fost
s-a circumscris în trupul fragil
și locuiește cu ceea ce scriu.
Cerul ne încape pe toți
sub arcul blând al puterii divine
unde pământul mustește în palmă, bujori
și-și pune sub limbă semințe roditoare.
Pe întinsul rotund lumina soarbe întunericul,
unghiuri de foc se ascut.
Din ape curcubeele se ridică peste păduri
și mușcă din ecoul ascuns
lăsându-l de pază.
Faguri în zumzet
își așează mierea la odihnă.
Trezite din somn
ecouri din adânc
se pierd de cuvinte.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Vălăreanu Sârbu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre apicultură
- poezii despre întuneric
- poezii despre somn
- poezii despre păduri
- poezii despre odihnă
- poezii despre miere
- poezii despre foc
- poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.