Rugăciune

E noapte şi sufletul meu îngenunchează, Hristoase...
Sunt cuprinsă de dorul Tău ceresc şi
Te rog cu lacrimi în ochi, în inimă şi-n gând să mă ierţi!
Adeseori ştiu ce fac şi totuşi greşesc!...
Dă-mi bucuria iertării Tale nemăsurate
şi pune hotar păcatului hidos ce mă încolţeşte
din zorii zilei până-n întunericul cu lună.
Scaldă-mi neliniştile în potirul cu aghiazma cea de toate zilele
Şi dă-mi puterea să nu mă mai plâng
... în gând şi-n cuvânt...
... în lacrimă şi-n patimă.
Scutură-mi haina ponosită de amare înşelăciuni
Picură-mi nectarul sfinţirii şi duhul cel înnoitor în suflet.
Ruga mântuitoare pironeşte-o-n inima mea
Şi fapta bună fă-mi-o acoperământ.
Adevărul mi-l pogoară în suflet şi-n gânduri
Să pot umbla cărări luminate.
Adoarme-mi somnul muritor în hăuri
să nu mai ştiu uitarea Raiului.
Cântăreşte-mi toate ale mele şi ca un Părinte bun răsplăteşte-mă.
Nu-ţi cer nimic altceva, Doamne, decât îndurarea de mine
ca, prin toate de câte mă învredniceşti,
să pot măcar a scoate un piron al răstignirii Tale...

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!