* * *
apocalipsa vine când iarba are un verde cum nu ai mai văzut,
când brusc ai interes pentru limba păsărilor,
când începi să-i întrebi pe copaci care e numele lor,
când dimineața observi că tavanul albastru pare plin de viață
și reușești să distingi norul pe care a călcat un înger.
apocalipsa vine cu părerea de rău pentru care a trebuit să muncești un pic
în detrimentul automulțumirii pentru care nu a trebuit să miști un deget.
când îți pare nedrept că știi atât de puțtine
deși cel mai des erai trist că ai puține.
și poate de aici vine frica.
apocalipsa înseamnă revelație,
nu sfârșit.
probabil ca înainte de a se sfârși
va trebui mai întâi să înțelegem.
asta îmi dă speranță, mai este mult.
eu nu știu nici măcar cine a scris asta.
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre tristețe
- poezii despre sfârșit
- poezii despre păsări
- poezii despre nori
- poezii despre muncă
- poezii despre frică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.