Articol fără precedent
Articol fără precedent
Trec eu cu tata un colț de pădure.
Îngusta cărare ce lungă-i spre lac!
Ascult cum vibrează ecoul pe strune
Și văd toporașii cum flori își desfac.
Pe zebre frumoase de nori și lumină
Călcăm înainte spre lacul deschis,
Din urmă orchestra naturii îngână
Edenicul imn, nevisat paradis.
Trec eu cu fiul un colț de pădure.
Îngusta cărare ce scurtă-i spre lac...
Mă doare vibrarea aceasta de strune
Iar florile, totuși, petale desfac...
Chișinău 12 aprilie 2020
poezie de Mihai Ghidora
Adăugat de Ghidora
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre tată
- poezii despre rai
- poezii despre păduri
- poezii despre nori
- poezii despre natură
- poezii despre lumină
- poezii despre imn
- poezii despre frumusețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.