Doină în convalescență
Mult stimată primăvară
până când o iarnă-amară
Până când boală și vânt
și pe-afară și-n cuvânt
Până când doar întrebări
peste nouă mări și țări
Unde-i oare Făt-Frumos
l-ai trimis în iad pe jos
Ne-ai lăsat ai nimănui
patrie gust amărui
Rai în gură dar pe limbă
dracul garda iar își schimbă
Gura dau ca s-o deschid
dar pe buze crește-un zid
Doamne și cu cât vorbesc
mă arde un dor ceresc
Și genunchii prind a spune
Doamne înc-o rugăciune
poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre gură
- poezii despre țări
- poezii despre însănătoșire
- poezii despre vânt
- poezii despre vorbire
- poezii despre schimbare
- poezii despre rai
- poezii despre primăvară
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.