Doar despre cele care parvin

sunt veche iubirea mea
prin mine au trecut comunismul
primul pas pe lună
cernobâlul
am închis în mine toate luminile
chiar şi când am plecat definitiv
să explorez oraşul
în deplină industrie
am lăsat hectarele matematic sau nu
ele au contribuit la
sănătate
ultima frontieră a vieţii
am îngropat tot arborele genealogic
cu ritualuri cu tot
sunt a oraşului
a poluării
a invidiei şi egoismului
a votului cu de-a sila
muncesc pentru punguţa cu doi bani
am o sută de şefi şi sunt singură
şi totul trebuie făcut acum
urgent
iubire ascultă-mă
nu am aer
apartamentul meu atâta poate
nu mi-e ostil dar nu-mi poate oferi mai mult decât
plămânii mei se vânzolesc
se răzbună pe tuse şi junghi
jur că am avut grijă să nu trag în piept ifosele celorlalţi
şi totuşi simt o greutate pe inimă
crucea roşie şi toate crucile pe care le port
sunt onorariile efortului meu de a lupta cu dreptatea
dar ea este detaşată
oficial
şi mi-e greu să colcăi în minciuna vremurilor
iubire sunt veche
şi viaţa pare că rugineşte undeva la suflet
şterge tot ce e metalic în noi
şterge lemnul furat
şterge toată poezia care a mâncat pădurea
aruncă dragostea dezinfectant

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!