Iubire scăpata de sub cheie

Multe sunt pe umeri de femeie,
Casă şi copii, şi răutate,
Dorul de-a avea şi-n vis o cheie
Să descuie uşa cu dreptate.

O dor braţele şi trupul încordat
De nepăsarea vremii-nşelătoare,
E ca un ram cu fructe încărcat
Care se rupe pentru-a ei odoare.

Nu are timp vreodată ca să doarmă,
Nu mai are anotimp de vis frumos,
Inima îi este ruginită armă
Ce se-ntoarce împotriva-i dureros.

A-nvăţat ca să trăiască veşnic
Cu greutăţi pe umerii gingaşi,
Să-nvingă tăinuire de pomelnic
Scrisă pe ascuns de îngeri laşi.

Totuşi i se cere şi oferă
Iubirea ei curată de femeie,
Şi-aceasta e atât de efemeră
Că-i scăpată, Doamne, de sub cheie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!