In nefiinta

Plecat cu sufletul spre cer,
Privesc in jos, patrund stingher,
Si las slabit, langa cainta,
Un loc mahmur de pocainta,
Care-n trecut nu insemna,
Decat un mit respins candva,
Iar azi, pateaza cu simtire,
Si lasa-n inima jertfire,
O pata mica de regret,
Ce-n viitor, patruns concret,
Va reprlia focuri de gheata,
Lasate-n om in loc de viata.

Acum, in nefiinta stau,
Si las spre-a lumii pustiire,
Un gol patruns numai pe sleau,
Sa-aduca-n suflet fericire.

Si tot ce-a mai ramas lume,
Lasat ca dreapta caznuinta,
Crea-va voua un renume,
Ce-l veti purta in nefiinta.

Ramas in lumea celor drepti,
Precum floarea-n gradina,
Iti vei da seama ce regreti,
Dar va ramane mima.
La fel ca un cocor brazdat,
De furia furtunii,
Te vei ruga neincetat,
In clipa Mantuirii.
Patruns de nepasare acum,
Si rupt de nestiinta,
Poti crede c-ai ales un drum,
Dar vei fi-n nefiinta.

poezie de Dănuţ Bărbuşelu
Adăugat de Dănuţ Bărbuşelu
Votează! | Copiază!