Lira de foc
Din fiecare coardă deasă
cu un picior mai lung de-un drum
se-ntorc și pleacă de acasă
flăcări înot spre un alt scrum
Plutesc vâslind adânc din liră
ca niște bărci cu braț de pin
și în privirea mea se miră
același chip de om străin
Nu doar îmi cântă în grimasă
și-o face-apoi tulpină-n flori
îmi ia și chipul de pe față
cu tot cu ploaie și cu nori
Un singur zeu și-o-ntreagă oaste
își strâmbă către mine zborul
iar metronomul care bate
își urlă-n pieptul meu tot corul
Fiică de harpă ești și-n strofă
întâiul meu din urmă cânt
și-n litera din vechea slovă
tu-mi ești și ultimul cuvânt
poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre foc
- poezii despre înot
- poezii despre zbor
- poezii despre poezie
- poezii despre ploaie
- poezii despre picioare
- poezii despre nori
- poezii despre muzică
- poezii despre flori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.