Pielea mea

Dedicaţie tuturor prietenilor mei

Iar mi-au stins aceşti perdanţi lumina
din inimile celor adunaţi la masa mea,
nu am cu ce să vă ospătez prieteni.
Văd că totuşi, nici voi
nu v-aţi îmbrăcat pe măsura unui ospăţ,
Unde vă este haina cea de nuntă?
Aşa vă cinstiţi voi gazda?...
Luaţi şi îmbrăcaţi-vă cu pielea mea
ca să-mi simţiţi murirea
cum jinduieşte hrana nemuririi
din coasta noului Adam.
Vă este bine în pielea mea?
Vă e cald?
Vă este cariera asigurată?
Dacă tot vă place să mă depersonalizaţi,
luaţi o dată cu ea şi toate angoasele mele
şi toate nopţile de insomnie
şi toate dezamăgirile, ca să le purtaţi la mână metanier.
Iar în loc de recunoştinţa voastră tergiversată
să-mi oferiţi liniştea singurătăţii.
Aşa ne vom preface în continuare
că nu am eu nici un merit în toate realizările voastre,
că vouă singuri vi se datorează întreg succesul,
numai vouă şi atât!
Mai permiteţi un ultim toast:
- Să bem în cinstea nerecunoştinţei voastre,
să bem în onoarea neprieteniei noastre
până la fund prieteni, dragii mei ostaşi – nu vă mai opriţi!

17 martie 2020

pamflet de Cătălin Varga
Adăugat de catalin_varga
Votează! | Copiază!