Degeaba
Sumbru-ţi este versul şi fără de speranţă,
Priveşti prin umbre gri, a chipurilor mutră,
Acolo,, undeva" în,, gând" un strop de viaţă
Tânjeşte doritor, la-ndestularea mută!

Prin marea de fracuri, tânjeşti după pădure
Căci despuiată e, în negura furtunii,
Nimic nu mai este, nici trilurile sure
Doar cerul plumburiu, acoperişul lumii!

Prin perdeaua de fum e oxigenul verde
Ce s-a risipit pe a drumului cărare,
Doar cioturi mai vezi şi totul se va pierde,
Umbrele negre distrug tot, pădurea moare!

Aş vrea să fac toiag pentru nemernici
Şi să îi rup în două pentru prădat,
Distrus-au o ţară, în chip de cucernici
Sugând seva, poporului înfometat!

Nici-un cap nu cade în vârtejul gri,
Rămas-a tot la mica-nţelegere,
Rău şi bun, pe toţi i-a făcut integri,
Nimic schimbat, o simplă prelegere!

Luptă degeaba când ştiu că vor pierde,
Aceeaşi haită, îi dezamorsează
Cu analfabeţi strânşi în a lor hoarde,
Primitivismul e la el acasă!

Amalgam de hiene, făcute din pix
Îi judecă râzând fără decenţă,
Ciolanul primează, al lor scop e fix,
Noi ne-nchinăm pentr-un strop de speranţă!
autor Marilena Dumitrescu
19 febr. 2020

Marilena Dumitrescu (19 februarie 2020)
Adăugat de Marilena Dumitrescu
Votează! | Copiază!