Cum adormi timpul?

întâlneşti un meseriaş

îl pui să sape grădina

se va dezbraca ticticos

îşi va arăta trupul în salopetă

alături îi pui băutura, ţigările, hârleţul

aştepţi la rând după sticla cu băutură

soarele se va ridica încet

treptat plictiseala va colora cerul apoi va înclina ceasul

în defavoarea ta

te uiţi după degetele sale ce ţin ţigara

srumul se strânge la picioarele tale

cerul se inverzeste prividu-te

tu însă rămâi calm

răspunzi sec la întrebările artizanului

fără să clipeşţi te va întreba dacă ai copii

el cu siguranţă are cel puţîn doi care sunt mari plecati în afară

îţi aduci aminte

că timpul curge în defavoarea ta

apoi auzi cum îşi înjură soţia că nu-i spală şi nu găteste

te va înjura şi pe tine că nu-i dai pace

îl priveşţi cum îşi încheie aleatoriu nasturii cum îşi strânge şireturile

de la bocancii rupţi

cum îşi aranjează frizura cu scuipat

de parcă şi-ar da o întâlnire secretă

dacă te plictiseşţi rău ia hârleţul şi sapă meseriasul nu se va împotrivi

chiar îţi va da sfaturi cum să ţi unealta domn profesor

dacă mai ai haz nu-l contrazice

el ştie şi când trebuie să mănânce

şi când este prea frig sau prea cald

se va uita pe cer să prezică ploaia

apoi te va întreba

nu-i ora mesei domn profesor?

lihnit de foame te priveşte ciudat cum sapi

şi va da alte sfaturi pentru că ai săpat strâmb şi că nu-l bagi în seamă.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!