Printre dimensiuni
Matinal,
prin fereastra cât un perete,
înfruntă nordul
cu verdele-i lipit în naștere acolo,
pe câmpul cu lumină.
Crescuse cu răsăritul în sânge,
vremelnic prizonier ingenuu
în infraroșul fără perdea...
Spre stânga,
ușa din colțul casei,
precum o diafragmă,
perindă secvențe umane
à la Lumière.
Măsoară cu ochii personajele,
fixează repere geometrice,
adună în vârful acului învelișul.
Plămădește frumosul,
frumos din orice
frumosul vizibil.
Invariabil,
se înțeapă în emoția viului
cu setea unei iubiri
niciodată îmblânzite.
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frumusețe
- poezii despre sânge
- poezii despre ochi
- poezii despre naștere
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre geometrie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.