Ultimii soldați ai planetei
Uitaseră pentru ce luptau....
Știau
doar că trebuie să lupte.
Din când în când
se aruncau de pe crevasa deznădejdii
pentru a putea raporta pierderi
și a cere întăriri
pe care nu le primeau niciodată.
Cu puștile lor învechite
trăgeau noaptea înspre stelele
ce păreau ochii dușmanilor
apoi mâncau iarbă
de pe spinarea încovoiată a muntelui.
Deveniseră albaștrii,
ultimii soldați ai planetei,
tropotind cu bocancii murdari
prin propriile vise.
Ciudat ori nu,
deși visau cu rândul
din spirit de prevedere,
niciunul nu își amintea
pentru ce lupta
însă fiecare
era ferm încredințat
că trebuie să lupte.
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicu Gavrilovici. [Vezi și următoarele:
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre visare
- poezii despre stele
- poezii despre prudență
- poezii despre planete
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre munți
- poezii despre dușmănie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.